Salut, numele meu e Alexandru Laslău și sunt psiholog clinician și psihoterapeut integrativ.
În cadrul acestui articol aș vrea să vorbesc despre experiența mea personală că facilitator și participant în cadrul ediției din anul acesta “La Luminiș” și să împărtășesc cu voi câteva din lecțiile pe care eu le-am luat de la acest eveniment.
Am auzit despre acesta tabără de la un bun prieten, care a fost unul dintre voluntari și care mi-a adresat invitația de a ține două ateleliere în cadrul ei.
Imediat ce mi-a povestit despre eveniment și despre ceea ce-și propune, mi-am dat seama că rezonez cu această idee și că mi-aș dori să particip. Astfel, fără să ezit prea mult, am acceptat invitația.
Înainte de a ajunge, mi-am propus să profit din plin de această experiență și să nu mă rezum doar la rolul de facilitator, ci să particip la cât mai multe ateliere și activități.
În prima zi, am participat pentru prima dată la un playfight.
Am plecat cu așteptarea de a fi foarte competitiv, așa cum sunt în general când vine vorba de jocuri. Pe parcursul atelierului mi-am dat seama că nu-mi doresc să “concurez”, ci să mă bucur de experiență. Așa că, am abordat lupta cu o atitudine de relaxare, centrare pe prezent și bucurie, ceea ce a făcut că această experiență să fie mai degrabă una de conexiune și bucurie autentică.
A fost unul dintre momentele cele mai încărcate de emoții pozitive din acele zile. În urma lui am conștientizat cât e de importantă atitudinea cu care ne implicăm în diverse activități și cum aceasta poate transforma cu totul experiența pe care o avem, precum și rezultatul final.
Alte două activități la care am praticipat au fost: ecstatic dance și sociodramă, unde m-am oferit ca voluntar pentru o piesă de teatru.
Am decis să particip la aceste activități mai degrabă ca o ieșire din zona de confort pentru a face ceva ce nu aș face în mod normal. Aceaste alegeri, pe lângă experiențele în sine și amintirile astfel create, mi-au oferit satisfacția de a ști că am profitat de fiecare ocazie de creștere și au reprezentat pentru mine o dovadă de curaj.
Un ultim atelier la care am participat, a fost unul de dezvoltare personală, ținut de Bianca Popilian. În cadrul acestui atelier am conștientizat într-o mai mare măsură care sunt nevoile mele în momentul respectiv, am reușit să identific o nevoie pe care nu o recunoscusem anterior și am avut astfel ocazia de a acționa în acord cu acestea. Acest lucru a necesitat din partea mea vulnerabilitate și curaj, dar odată făcut acest pas pot spune că a fost cea mai semnificativă și profundă experiență din cele 5 zile. Am învățat în urma acestui atelier cât e de important să fiu mai atent la nevoile mele și să îmi dau voie să le urmez.
Despre cele două ateliere ținute de mine n-am să scriu prea multe, pentru că nu au fost despre mine, ci despre cei care au participat la ele. M-am bucurat să aud că feedback-ul pentru ele a fost unul pozitiv, am luat cu mine aprecierile primite de la participanți și am fost recunoscător pentru oportunitatea de a le facilita.
Per ansambu, pot spune că această experiență la Luminiș, a fost pentru mine o oportunitate de ieșire din zona de confort, de conexiune autentică și de creștere accelerată. A fost un loc unde am cunoscut foarte mulți oameni frumoși, cu valori similare, oameni cu care am creat conexiuni și am împărtășit momente foarte frumoase.
Dacă ideea acestui eveniment rezonează cu tine așa cum a rezonat și cu mine, te încurajez să-ți faci curaj și să accepți această provocare participând la următoarea ediție. Sunt sigur că aceast eveniment poate oferi oricui e deschis o oportunitate de creștere, reconectare cu sine și cu cei din jur.
Am să închei cu un citat care pentru mine rezumă destul de bine această experiență: “Viața începe acolo unde se termină zona de confort.”
